Adrian Severin: Alarma suedeză

0
75

În Suedia, ţara social-democraţiei victorioase (timp de decenii "modelul suedez" a uimit şi inspirat), la alegerile din 19 septembrie stânga a obţinut cel mai slab scor din ultimul secol. Mai grav încă, un electorat frustrat, speriat şi derutat a adus pentru prima dată în Parlament un partid de extremă dreaptă.

Nu departe, în Olanda, ţară fondatoare a UE, cunoscută deopotrivă pentru nivelul ridicat de civilizaţie şi extraordinara toleranţă, curentele politice xenofobe în creştere de influenţă exprimă o tendinţă eurosceptică cvasigenerală, care încă nu domină durabil guvernarea, dar o ţine în şah şi în orice caz menţine stânga în defensivă.
Fenomenul poate fi regăsit în toată Europa: degringolada generală a stângii democrate se asociază cu tendinţa crescătoare a dreptei extreme. Aceasta pe fondul crizei de sistem a capitalismului global şi a democraţiei naţionale, care, teoretic, ar trebui să confirme atât avertismentele, cât şi valorile stângii.

Cel mai probabil asistăm la o transformare a electoratului din stânga stângii (cel mai nevoiaş sau cel mai frustrat), lăsat în urmă şi tot mai numeros o dată cu deplasarea stângii spre centru, în electorat al dreptei radicale.
Prin contrast, apt nu doar să îşi păstreze electoratul captiv întrucât nu şi-a modificat esenţial identitatea, ci şi să atragă o parte a indecişilor centrului prin preluarea unora dintre temele sociale ale stângii, conservatorii par a câştiga concursul pentru titlul de cel mai capabil manager al crizei. În realitate, prin dispariaţia graduală a stângii (vezi exemplele Italiei, Poloniei, Ungariei etc.), cancerul extremei ajunge să îi macine şi pe ei.

Alarma suedeză

Lasă un răspuns