Biologii suedezi si biodiversitatea romaneasca. Cazul Maramures

0
134


Rasfirati pe o pajiste alpina din zona Borsa, Maramures, la peste 1.500 de metri altitudine, cativa dintre cei 30 de specialisti ai naturii din Suedia si Norvegia se apleaca sa scormoneasca vegetatia in cautare de biodiversitate.

Unul dintre ei tine intre degete flori amenintate global, atat de banale pentru taranii romani care-si cosesc fanul si pasc animalele in compania lor, si le explica cu fascinatie celorlati ce le face atat de speciale. Un altul, inarmat cu o plasa pentru insecte zburatoare si cu o galetusa pentru cele care traiesc in sol, ingenuncheaza in fata unei placinte de balegar. Scoate o spatula din rucsac si raneste prin excrementul animal, in flashurile de blitz ale colegilor de grup care ii sorb miscarile.

Extrage trei vietati negre, cat boabele de orez, denumite generic gandaci de balegar. Specia pe care a gasit-o e amenintata cu disparitia in Suedia si, in consecinta, scumpa la vedere. Pe pajistile alpine din Romania pare insa sa fie fecunda.

La ce foloseste un gandac de balegar? Descompune placintele maronii si le poarta particulele prin sol, contribuind la circulatia ingrasamantului in natura si, deci, la un sol mai fertil. Plus ca, in lipsa lor, balegarul s-ar aduna pe pasuni si ar aduce cu el muste si boli. Suedezii (cel putin biologii) au ajuns insa sa deplanga balegarul.

Dupa ce Suedia s-a confruntat cu o crestere masiva a populatiei, deci cu mai multe guri de hranit, incepand cu secolul XIX a trecut la sporirea productivitatii agricole, o data cu care au inceput sa dispara agricultura traditionala, pasunile si fanetele folosite pentru hrana animalelor. Deci si balegarul produs de acestea, inlocuit de ingrasaminte artificiale, chimice.

Pentru un suedez, o calatorie in Romania inseamna o calatorie in timp, intr-un peisaj natural de acum mai bine de o suta de ani. Specialistii adusi de Centrul Suedez pentru Biodiversitate in Maramures, localitatea Botiza, in cadrul unei scoli de vara, sunt extaziati ca pot merge cu localnicii la cosit, ca le pot studia uneltele folosite acum atat de rar in tara lor si analiza tehnicile de taiere a ierbii.

Ca se afla intr-un loc in care "administrarea traditionala" a pamanturilor, care include pasunatul, cositul de mana, recoltarea furajelor, cultivarile temporare sau sistemul pastoral creeaza conditii propice pentru specii de plante si animale care, in mare parte, sunt amenintate cu disparitia in Suedia, in timp ce in Romania formeaza populatii bogate.

Cum peisajele naturale din cele doua tari sunt asemanatoare, suedezii cauta in al nostru solutii pentru conservarea naturii de la ei, furnizate de agricultura traditionala de la noi. Modernizarea agriculturii suedeze, mai exact tehnologizarea si trecerea la ingrasaminte chimice intru sporirea productiei, spune Tommy Lennartsson, de la Centrul Suedez pentru Biodiversitate din Uppsala, a modificat nu numai peisajul natural, ci si pe cel cultural.

Citeste mai multe despre Biologii suedezi si biodiversitatea romaneasca. Cazul Maramures pe Think outside the box.

Lasă un răspuns