Gabriela Melinescu: “Problema suedezilor e rasismul”

1
465

Scriitoarea Gabriela Melinescu a iubit doi bărbaţi: pe poetul Nichita Stănescu şi pe soţul ei, editorul suedez Rene Coeckelberghs. A primit cele mai prestigioase premii pentru poezie, dar şi pentru proză. Scrie în română şi în suedeză. Academiile ambelor ţări i-au apreciat meritele pentru promovarea în străinătate atât a literaturii române, cât şi a celei sudeze. O conversaţie despre dragoste şi credinţă, despre rostul vieţii şi izbăvirea din moarte.

În jurnalul dvs. scrieţi că, pe vremea lui Ceauşescu, scriitorii plecau destul de des din ţară, dar dvs. vă erau refuzate deplasările în Occident. De ce?

Gabriela Melinescu: Am mai plecat şi eu. Am călătorit în aproape toate republicile exsovietice, în Ţările Baltice, în Armenia, în Georgia. Erau treizeci şi ceva de republici pe atunci şi pot spune că am văzut o lume extraordinară. Am şi câştigat un premiu literar în ruble – pe vremea aceea erau foarte mulţi bani – cu un reportaj despre Georgia. Însă pe mine nu nevoia de a călători m-a făcut să părăsesc ţara, ci faptul că m-am îndrăgostit de un om. Nu am plecat pentru Suedia sau ca să scap de vreun tiran. Mă simţeam foarte bine în România cu colegii mei, lucram la "Luceafărul" şi aveam prietenii pe care îi am şi astăzi.

Aţi plecat în Suedia pentru bărbatul pe care l-aţi iubit, soţul dvs., editorul Rene Coeckelberghs. Cum l-aţi cunoscut?

El i-a publicat în Suedia câteva romane lui Zaharia Stancu. Le citise în franceză şi cel mai mult îi plăcuse ce a scris Zaharia Stancu despre mama lui, "Ce mult te-am iubit". Şi a venit la Bucureşti ca să-l vadă pe Stancu şi să-i cunoască pe tinerii scriitori români. Stancu a fost foarte generos organizând, la Uniunea Scriitorilor, o recepţie unde Rene să se întâlnească şi cu alţi scriitori români, nu numai cu el. Acolo ne-am cunoscut. Eu i l-am prezentat lui Rene pe Nichita şi ne-am împrietenit. Dar Rene abia mai apoi s-a îndrăgostit de mine, după ce a primit nişte fotografii ale tinerilor scriitori români făcute pentru Biblioteca Nobel. Rene a fost foarte încântat când a văzut aceste fotografii. Generaţia noastă i se părea foarte interesantă şi din punct de vedere vizual. Aşa făceau şi turcii. Turcii voiau să cucerească Europa şi nu aveau timp să curteze femeile ca să se căsătorească. Şi atunci primeau portretele unor tinere frumoase şi se îndrăgosteau de acele portrete. După ce Rene a primit pozele, s-a dus la părinţii lui, în Belgia, şi le-a arătat fotografia mea, cu toate că era însurat şi avea doi copii.

sursa si articol complet la :

http://www.gandul.info

1 COMENTARIU

  1. Doamna Gabriela Melinescu,
    Doresc sa va expediez un volum de sonete scris in Belgia.Dumnezeu sa va binecuvanteze…
    Aurel M.Buricea

Lasă un răspuns