“Mincinosii” la pescuit in Suedia

0
529

Cu ani in urma, am pescuit in Suedia impreuna cu tatal meu, fratele meu si fiul meu, mascota Cronicii “Mincinosilor” (stiuca pe care o tine in mana este o captura a noastra, realizata cu patru ani in urma pe unul din numeroasele lacuri suedeze). Cu ani in urma, inca de cand am ajuns sa cunosc peisajul suedez, m-am indragostit de lacurile de aici si ori de cate ori am prilejul nu ratez ocazia sa-mi bag sculele la apa. De altfel, pescuitul in lacurile si apele marii este foarte special in aceasta tara, fapt confirmat si de alti “mincinosi” romani care au ajuns sa pescuiasca aici. Pana de curand, ne-a placut cel mai mult sa pescuim la stiuca, rapitor la care am avut si rezultate, prinzand exemplare la care nici n-as fi visat in Romania, cu exceptia Deltei Dunarii, poate. Pentru ca, pana anul acesta, n-am mai pescuit de ceva timp pe meleaguri scandinave, mi se facuse un dor nebun sa-mi incerc din nou norocul la pescuit, mai ales ca ma intaratase prietenul meu roman care pescuieste in fiecare toamna in apele suedeze. El pescuieste in special la stiuca si torsh. Eu, Georgica, frate-miu si batranul dam la stiuca si ce s-o mai prinde.
Cu sculele
si momeala din tara
Cu doar cateva zile inainte de Pasti am stiut sigur ca voi merge in Suedia, la pescuit. Asa ca nu mi-au trebuit decat putine momente sa intru in viteza pentru ca, nu-i asa, ca “mincinos” adevarat, cand stii ca te duci la pescuit in alte locuri decat cele unde obisnuiesti sa mergi de obicei, incepi sa ai emotii. Si nu orice emotii, pentru ca nu te duci tocmai in Suedia sa dai la caras sau oblete, ci vrei sa prinzi ceva special, ceva deosebit, care sa merite efortul fizic, material, financiar. Ce mai conteaza, mergeam sa pescuiesc in Scandinavia si nu era ca si cum te-ai duce la Tancabesti ori la Cucuietii din Deal sau Vale. Stiind unde merg la peste si cunoscand ce capturi se pot realiza in Suedia, am inceput pregatirile de rigoare, si nu orice pregatiri, pentru ca in aceasta tara atat sculele cat si momeala sunt extrem de scumpe. Nu mai spun ca nici momeala, nici nada suedeza nu au gustul celor romanesti, nu sunt pregatite dupa retete ultrasecrete si personale, punand suflet si daruire in prepararea lor. Pentru ca, de ce sa nu o spunem, in fiecare bucatarie romaneasca de pescar, inainte de a se prepara pestele, se prepara nada si momeala. Ba, se mai tin si viermii in frigider. Asa ca, in primul rand mi-am procurat, preparat, pregatit si ambalat special nada si momeala. Au urmat la rand forfacurile, liniile speciale, acele, plutele, plumbii si bineinteles sculele mele (dar si ale lui Georgica), pe care urma sa le imbarc in autocarul de Suedia. Ca doar nu eram sa ma duc acolo si sa n-am la indemana sculele mele de Gipo, accesoriile si aromele mele speciale luate din Big-Berceni, din targ de la Mosilor sau primite cadou de pe la “mincinosii” care le si fabrica. Pai, in toata Scandinavia nu gasesti ceva ca-n Romania, iar ce se gaseste in comertul lor (destul de generos ca oferta) nu seamana cu ce-i la noi si, pe de alta parte, este extrem de scump. Noua nu ne da mana sa cumparam de aici. E mai simplu, mai eficient si mai ieftin sa ne ducem cu ale noastre din tara. A, era sa uit, din bagaje era musai sa nu lipseasca tuica noastra romaneasca (prohibita in Suedia si de negasit), asa ca, in disperare de cauza si criza de timp, am apelat la prieteni. Nea Miron mi-a facut rost de niste tarie adevarata din Ardeal, basca ce-am mai rostuit si eu niste alcooluri menite sa atraga monstri pe malurile lacurilor suedeze.
La pescuit de lin
Pregatirile facute, drumul parcurs pana in Suedia, ardeam de nerabdare sa iesim la pescuit, numai ca vremea n-a fost prea ingaduitoare cu noi. A plouat zilnic si a batut vantul. In sfarsit, dupa multe zile cu ploaie, vant, frig a venit si vremea buna pentru o partida de pescuit! Ne-am pregatit cu tot ce trebuie: rame,viermusi, cocolos de paine, nada si cu tot arsenalul necesar (lansete, undite…); am ales o balta unde am aflat ca este platica, lin (Tinca Tinca) si caras. Ajunsi pe malul lacului, ne-am desfasurat arsenalul romanesc, aici fiind folosite cu totul alte metode de pescuit din cauza preferintelor culinare locale – suedezii prefera stiuca, bibanul, salaul, in general peste rapitor, pentru ca are mai putine oase (!). Aceste specii se gasesc in cantitati impresionante, in majoritatea baltilor, care ar face sa paleasca de invidie Delta noastra! Dar sa revin la partida noastra de pescuit, am atacat balta la rama, dar am pus la o lanseta si boabe de porumb, am lansat si a inceput asteptarea. Intre timp, am intins o varga, la rama. Nu dupa mult timp, la varga se simte prima miscare si… un caras de 800 de grame! Este bine, mi-am zis, si o noua rama, o noua miscare si… surpriza!!! un lin de toata frumusetea – 1,600 kg! A urmat un dril destul de lung, deoarece linia folosita de mine la varga este destul de fina, 0,16 mm, dar cu rabdare si minciocul de rigoare am rezolvat problema – linul a ajuns pe mal in siguranta. A urmat fotografia drept proba si eliberarea lui… in juvelnic, bineinteles! Partida nu s-a incheiat aici, au mai urmat patru platici frumoase, in jur de 1 kg fiecare. Spre seara am strans sculele si am plecat destul de multumiti de capturile zilei. Acasa am avut surpriza sa gasim platicile pline de icre, pe care le-am pus la sare pentru o salata de icre mai tarziu. Acestea au fost rezultatele primei partide de pescuit la peste pasnic, vom incerca si pestele rapitor in cursul urmatoarelor zile si voi reveni cu amanunte.
Pe curand si Fir intins!

Lasă un răspuns