„Misterioso” este un excelent thriller datorat unui scrii­tor suedez. Nu, nu e vorba despre Stieg Larsson, cu a sa trilogie „Millenium”…

0
193

"Misterioso" este un excelent thriller datorat unui scrii­tor suedez. Nu, nu e vorba despre Stieg Larsson, fulminant cu a sa trilogie "Millenium", ci despre Arne Dahl (n. 1963, scri­itor, critic şi editor), care compune acţiuni palpitante ca şi celebrul său confrate. Aidoma lui, el investighează necruţător o lume la crepuscul, măcinată de boli fără leac.

Stieg Larsson a visat să realizeze o saga a societăţii suedeze – proiectul său cuprindea 12 romane. Nu a apucat să scrie decât trei, sfârşitul prematur şi misterios al autorului fiind încă sub lupa speculaţiilor de tot felul.

Ambiţia lui Arne Dahl e aceea de a oferi cititorilor zece cărţi grupate în seria "Intercrime". Să sperăm că el îşi va duce până la capăt incitantul proiect.

În "Misterioso", întâiul roman din acest ciclu, te în­tâm­pină de la primele pagini o atmosferă apăsătoare. Din văzduh se cern încontinuu ploi reci, iar oameni po­so­morâţi cutreieră acest decor deloc îmbietor. Nici mă­car pentru Paul Hjelm, inspector criminalist, spaţiul pe care trebuie să-l protejeze nu devine nici o clipă ospitalier. Fiindcă datorită profesiei lui află multe detalii care îl umplu de amărăciune, dezgust şi mânie. Mai mult, este suspendat din funcţie, deoarece, chipurile, nu ar fi acţionat ca la carte şi "politicaly correct" într-un caz de sechestrare de persoane. Totuşi, chiar atunci când crede că va fi concediat, este cooptat într-un grup select de anchetatori, o formaţiune se­cre­tă şi competentă, creată special pentru a da de ur­ma unui ucigaş în serie de o factură neobişnuită. Pa­ul Hjelm se înhamă la o investigaţie de lungă durată şi dificilă. Ca şi ceilalţi membri ai "celulei de criză", au­di­ază martori şi îi confruntă, culege probe şi le compară, apelează la informatori şi la ajutorul legiştilor.

Din când în când, cei şase anchetatori cu specia­li­tăţi diferite se întâlnesc într-o sală de conferinţe, unde fac schimburi de informaţii şi stabilesc strategii pe care trebuie să le urmeze. Spre disperarea lor, une­le dintre piste se dovedesc a fi false. Asasinul pe ur­mele căruia au pornit este inteligent, abil, cultivat – un per­fecţionist. El nu ucide din plăcerea de a vedea cur­gând sânge, nici pentru că ar fi dezechilibrat psihic sau sub influenţa drogurilor, alcoolului. Asasinatele pe ca­re le comite constituie un avertisment pentru opinia pu­blică. Este "un om care a văzut faţa invizibilă a pu­terii şi a jurat s-o demaşte".

Victimele lui – ştabi ai vieţii economice. Iar motivaţia faptelor sale este o prevestire a unor evenimente de azi, când numeroase bănci au acordat fără discernământ credite şi au provocat falimente, frângând multe destine. Mai mult, pentru ca actele sale să nu se confunde cu ale altora, acţionează după un tipar uşor de identificat: două gloanţe trase în cap, de la mică distanţă. După ce ucide, îşi permite luxul de a asculta o bandă pe care este înregistrată o melodie faimoasă cântată la saxofon. Parcă ar vrea să-şi ispăşească păcatele cu audiţia unor sunete pure.

Dacă romanul este într-adevăr ca o oglindă plimbată de-a lungul unui drum, cum afirma Stendhal, "Misterioso" reflectă cu multă fidelitate şi talent un fragment frământat din viaţa societăţii suedeze de la mijlocul anilor ’90.

"Două împuşcături în cap, gloanţele extrase din perete cu un cleşte sau cu o pensetă mai mare. Nici cel mai mic indiciu. Un pistol obişnuit de nouă milimetri, altceva nu se poate adăuga. Decât că este vorba despre nişte împuşcături extrem de pu­ter­nice: toate cele patru gloanţe au  traversat craniile"
http://www.jurnalul.ro/

 

Lasă un răspuns