Reportaj Ziare.com (arhiva) Boschetar intre Danemarca si Suedia

1
318

Cand m-am decis sa particip la Forumul Social European ("multinationala" care lupta impotriva globalizarii) de la Malmo, nu mi-a trecut prin cap ca in tarile nordice trebuie sa-ti aranjezi timpul, si mai ales spatiul, ca la carte, pentru ca altfel imparti boschetii cu aricii.

Mi-am spus ca tarile cu democratiile cele mai avansate au destule resurse pentru nenorociti, si nu-i lasa sa bantuie ca strigoii pe strazi. M-am inselat, dar cel putin intr-o privinta am validat o teorie: romanii nu intra in civilizatie, ci o cuceresc.

Am plecat din Bucuresti catre congres cu escala la Copenhaga, deoarece nu am gasit nici un zbor catre Malmo. Iar deoarece intre capitala Danemarcei si micutul orasel din sudul Suediei sunt numai 20 de kilometri, mi-am zis ca oi gasi eu ceva sa ajunga la destinatia finala. Si daca nu, o puteam lua si pe jos. Nu banuiam ca distanta asta aveam sa o parcurg la picior, dar din alte motive decat cele la care ma gandisem initial.

Pe aeroportul din Copenhaga am aflat ca spre Malmo sunt trenuri dese, iar oraselul suedez e la o statie. Am facut doua pana in centru, unde am demarat operatiunea "cazare ieftina".

Stiam ca va fi dificil, pentru ca la lucrarile forumului erau asteptati peste 40.000 de oameni, dar nu banuiam ca va fi chiar in halul ala. Cand am realizat ca nu gasesc cazare ieftina, si nici scumpa, am intrat usurel in panica.

Eram in Suedia, cu putini bani la mine, iar daca as fi vrut s-o tai acasa puteam peste 5 zile. Salvator, un prieten care venea spre forum m-a sunat si mi-a spus ca a gasit locuri la un "hostel" din Copenhaga, la circa 15 minute de mers pe jos din aeroport, cu 9 euro. Eram decis sa fac naveta.

Pensiunea "albaneza"

Am luat trenul indarat, fericit ca un cintezoi. La adresa indicata, nimic. Dupa ce am umblat ca un bezmetic am inceput sa ma enervez, mai ales ca incepuse sa se intunece, la nordici e mai frig decat la Romanica, eram nemancat, nedormit, nespalat, nenimic.

Am mai dat cateva ture, am intrebat, si pe cand sa renunt imi ia ochii o casa marisoara, nitel mai indepartata de drum decat celelalte, cu un gard neingrijit, fara porti, cu o curte ca un depozit, unde zaceau tot felul de chestii aruncate alandala.

Trecusem de vreo trei ori pe acolo, dar nu stiam ce reprezinta darapanatura. Pe gard, cu vopsea grena, mic si meschin, cam asa cum scriu copii pe pereti mascari, era un cuvant: "hostel".

In curte, un individ durduliu molfaia ceva, isi sugea dintii si vorbea la telefon. I-am cautat privirea si cand i-am intalnit-o, mi-a facut semn cu mana ramasa libera sa intru. Pe usa era lipit un A4 tras la imprimanta pe care scria receptie, iar inauntru, miros greu – nu cel cu care-ti intampini clientii.

Langa o masa, resturi de pizza si coji de salam, pe care stateau trei laptopuri, alt individ molfaitor. Picasem, pesemne, la masa de seara. I-am spus ca am o rezervare, m-a intrebat de cand, pe ce nume si de unde vin.

I-am spus ca vin din Romania. Mi-a facut semn sa astept si s-a dus intr-o alta incapere, de unde s-a intors cu un baiat in pantaloni scurti, la bustul gol, care si ala molfaia. "Tu de unde esti din Romania, ca io is din Alba, imi marturiseste". Pai, io-s din Cluj. "Ioooi, din Cluuuuj? Te-ai uitat la meci?" Am dat din cap afirmativ. Nu aveam nervi, si i-am spus sa faca formalitatile. Se face ca butoneaza si imi zice ca e ok.

"Vrei perna, ceva de invelit si asternuturi? Daca da, va trebui sa le inchiriezi". 2 euro perna, 4 pilota, 3 cearceaful si tot asa pana am ajuns la 27 de euro peste cazare. Obosit, fara sa imi dau seama ce fac, am acceptat si am dat sa urc scarile spre camera mea cu toate zdrentele alea in brate.

Albanezul m-a oprit spunandu-mi sa las pantofii pe rastelul de la intrare. M-am conformat, bucuros, ca nu trebuie sa ma si dezbrac.

In camera, 6 paturi supraetajate care pareau mai degraba ladite pentru vampiri. Am inceput sa ma aranjez si vad pe alte doua paturi niste lucruri femeiesti. Dau fuga jos, unde surprind o discutie intre romanasii mei, din care am dedus ca preocuparea lor de baza nu este cea de hotelier. Chestii nocturne. Mai sta cineva cu mine in camera? Mai, inca doua fete, tot romance, dar lucreaza noaptea. Doua minute de deliberari si am decis sa plec cat mai repede.
….
http://www.ziare.com/stiri/frauda/reportaj-ziare-com-boschetar-intre-danemarca-si-suedia-417437

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns