Sindromul Stockholm

0
246

După ce a lovit multe ţări din Europa continentală, valul xenofob a ajuns acum în inima Scandinaviei. La alegerile de duminica trecută, „democraţii suedezi“ (formaţiune de extremă-dreapta) au obţinut un neaşteptat procent de 6%.

Un duş rece pentru liderul democrat Frederick Reinfeldt, o înfrângere de proporţii istorice pentru social-democraţi. Miza acestor alegeri depăşeşte graniţele suedeze. Nu este vorba doar de un mic cutremur politic local, ci de criza unui întreg „model social", din multe puncte de vedere unic în lume. Un model capabil să combine în mod echilibrat creştere economică şi welfare, apărarea tradiţiilor naţionale şi deschiderea către exterior.

Economia suedeză se află printre cele mai prospere de pe planetă. Principalul artizan al modelului politico-economic a fost partidul social-democrat. La celebrările de 1 Mai, militanţii partidului au defilat cu un steag roşu în mână şi cu cel al Regatului Suediei în alta: solidaritate între muncitorii din toată lumea, dar şi respect faţă de comunitatea şi identitatea naţională. Ce a mers prost, atunci?

Criza nu este de natură economică, Suedia rămâne premianta clasei în Europa. Modelul a fost distorsionat în primul rând de imigraţie. Astăzi, un sfert din populaţia suedeză este constituită din imigranţi de primă ori secundă generaţie. Mulţi alegători îi acuză pe social-democraţi că le-au deschis larg porţile străinilor şi că partidul nu a reuşit să-şi adapteze propriul program la noul climat creat. Cetăţeanul mediu mai crede în bunăstarea economică, dar nu se mai încrede în tandemul „comunitate şi deschidere".

Sindromul Stockholm

Lasă un răspuns