Suedia e la un pas să devină paradisul pierdut

0
201

Criza refugiaţilor testează modelul statului social şi deja au apărut fisuri. Rigiditatea sistemului face ca refugiaţii să îşi găsească greu locuri de muncă, să fie obligaţi să depindă de ceilalţi. Iar acum suedezii încep să se întrebe dacă plata acelor taxe uriaşe chiar merită.

Tot ce face Suedia e pus astăzi la grea încercare de criza refugiaţilor. Filosofia egalităţii pare să aibă efecte contrare în practică – 3 din patru imigranţi, oricare ar fi originea lor, nu reuşesc să găsească o slujbă full-time în primii opt ani de şedere în Suedia.
Paradoxal, e tocmai efectul sistemului care trebui să-i ajute. Câtă vreme cererea lor de azil e procesată, nu au voie să muncească – numai că procesul poate dura ani de zile şi mulţi rămân într-un blocaj legal. Când îl depăşesc, urmează un altul.
Salariile în Suedia sunt strict reglementate prin înţelegeri între sindicate şi companii, înţelegeri care se referă la aptitudini şi calificări clare. E o arhitectură de politici protecţioniste care le oferă cele mai înalte standarde de viaţă celor cu calificări înalte, însă cei fără sunt lăsaţi pe dinafară şi tocmai ei sunt cu adevărat vulnerabili financiar.
Refugees_from_Syria_to_Sweden_05

 Aşa se face că mulţi dintre imigranţii veniţi în Suedia află că, dacă acasă se puteau trezi şi merge la serviciu, în Suedia lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Mai grav e că de aceştia depind foarte mulţi copii. O treime dintre cererile de azil se referă la persoane minore.
Politic, situaţia e vândută ca fiind o binecuvântare pentru o populaţie îmbătrânită, dar provocările sunt uriaşe mai ales în condiţiile în care familia medie de imigranţi are o educaţie mult sub cea a uneia suedeze, ceea ce implică nevoi uriaşe pentru integrare.

Lasă un răspuns